pe omidesemne.ro

E o carte pasionantă, cu accente de roman polițist noir, scrisă cu nerv și cu știință atît a istoriei, cît și a locurilor, așa cum erau ele în vremuri deloc imemoriale, dar a căror dimensiune istorică pare că nu poate fi prinsă într-o schemă temporală. De ce? Fiindcă aglutinarea ei în fantast o face aproape imposibil de plasat într-o perioadă istorică strictă, lucru cu atît mai bun cu cît, în fond, pe cititor n-ar trebui să-l intereze neapărat aspectul ăsta, ci mai degrabă cum e posibil ca Năltărogu să se facă invizibil, cum de Mărmănjica citește gîndurile oamenilor sau cum de aparent umilul Mărin cafegiul devine poate cel mai important personaj al cărții. De ce? Citiți Homeric și veți afla totul, inclusiv semnificația enigmaticului titlu ales deloc întîmplător de Doina Ruști.