Specialist în hermeneutică şi teorii ale interpretării, profesorul ieşean pleacă de la observaţia că reflecţia asupra distanţei dintre a trăi şi a exista aşază într-o altă perspectivă atitudini şi întîmplări greu de explicat, „conflicte insolubile pe care voinţa le întreţine cu ea însăşi, forme de libertate enigmatice, decizii ce par lipsite de orice logică, credinţe obscure ce atrag cu o uriaşă putere, utopii înfricoşătoare sub aparenţa simplei inocenţe.” Autorul concepe fabula ca punct de joncţiune între naraţiunea morală (sau alegorică) şi scenariul unor acte sau cursul unor evenimente hotărîtoare.
