Limbajul lui Dan Ciupureanu este paranoid și „trash”, traducînd direct lumea de coșmar din mintea lui Ian. Acest limbaj al deznădejdii, cu fraze scurte și cuvinte simple, ne duce cu gîndul la L.F. Céline, fără însă să găsim și poezia acestuia. Este o lume apocaliptică, în care azilul de boli mintale este peste tot și, mai ales, în mintea eroului, erou care trăiește o dramă oedipiană, dar și o dramă a postumanității. Imaginea lumii lui, hipertrofiată și aberantă, poate fi o (altă) reprezentare a lumii contemporane, care derapează teribil și nu doar în Rom nia. Un roman singular, de nerecomandat pentru cei slabi de înger și pentru neinițiații în literatură!
