Cartea Aurorei Liiceanu descrie, firește, și personalitatea complexă, neobișnuită, a scriitorului, dar accentul este pus pe descoperirea Verei, cea care a stat 52 de ani lîngă Nabokov, dar a distrus toate scrisorile pe care i le trimisese lui, ca nimeni să nu mai afle cum va fi gîndit. De aici a pornit și misterul legat de personalitatea Verei și a unei căsnicii atît de lipsite de detalii privind intimitatea. Vera i-a tolerat lui Nabokov halucinațiile erotice pentru că îi unea prea multe: copilăriile asemănătoare, gusturile asemănătoare, cărțile favorite – „tu și cu mine suntem așa de speciali”. Viața lor de cuplu a fost o enigmă. Vera controla tot ce ținea de viața lui Nabukov: scrisul, relația cu editurile, contractele de publicare, situația financiară, timpul liber, plimbările, viața publică și personală. Îi scria chiar și scrisorile.
