în Observator cultural, nr. 982

Ultimele povestiri ale Olgăi Tokarczuk leagă destinele a trei femei profunde într-un ultimatum despre viață ca un la(n)ț imens ce nu poate fi rupt: „Ne compunem fizic din ceea ce a murit, din lumile demult apuse, sîntem minunata consecință a dezintegrării materiei”. Rămîne de testat impresia pe care o produce această carte pur feminină (cu discrete note feministe) asupra bărbaților. Sînt sigură, în schimb, că pentru orice femeie empatică Ultimele povestiri reprezintă o magistrală demonstrație despre fragilitatea și hipersensibilitatea ființei feminine, sintetizată elocvent în imaginea unui fluture pe care Ida, copilă fiind, îl ține în palmă: „Fluturele stă nemișcat asemenea unui artefact frumos și misterios, asemenea unei bijuterii delicate și himerice”.