în Rom nia Literară, nr. 31

Am încercat să descriu în carte această dilemă. Antropologii ar spune, mai degrabă, și țigan, și rom. Activiștii ar spune, scurt și apăsat: „rom”! Eu am încercat să găsesc o cale de mijloc. Nu am schimbat interviurile de teren unde apărea denumirea de „țigan” sau unde autorii consacrați foloseau acest termen. Dar, din respect pentru tînăra intelighenția roma și/sau țigănească, am folosit termenul de „rom”. sînt, în această privinșă, foarte partajate opiniile. În Occident și în literatura occidentală, vreau să subliniez aceasta, oamenii sînt mult mai relaxați cînd vine vorba de terminologie. În schimb, folosirea termenului „țigan” sau „rom” ridică probleme reale pe teren. O parte din cercetările pe care le-am făcut pentru această carte s-a derulat în Franța – am intrat într-o mare tabără de „gitanes” franci-spanioli și mi s-a spus la modul direct și aproape puțin violent să nu îndrăznesc să îi fac „romi”, pentru că ei sînt „gitanes”. Și sînt foarte mîndri de asta!