Romanul ar fi putut fi o simplă poveste de iubire între două suflete însingurate, care au şansa de a se întîlni (cum spune cîntecul !) pe drumurile vieţii. Dar autoarea are ambiţia de a realiza mult mai mult decît un banal roman de dragoste. Eroii săi sînt nişte inadaptaţi ai vremurilor tulburi din ultimii ani ai comunismului, prizonierii unei lumi pe care nu reuşesc să o descifreze, nu o înţeleg, trăiesc într‑o închisoare existenţială care le marchează dramatic devenirea. Sunt, aşa cum se definesc ei înşişi, nişte „nenăscuţi”.
