pe lapunkt.ro

Cruda și duioasa confesiune a protagonistului e trezită de un accident stupid la locul de muncă (o librărie într-un imens mall din Brașov) și de gesturile disperate de a scăpa de eventualele consecințe tragice. Comicul situației vine dintr-un fel de autoscopie dezarmantă: transformarea instantanee dintr-un tînăr vînzător de cărți, plezirist incurabil și sensibil pînă la patetism, într-un posibil ucigaș din prostie. Prins complet aiurea într-un context cu potențial criminal, naivul protagonist literalmente fuge cu mașina spre mare, fără să știe cît de consubstanțial îi e absurdul cotidian. Pe drum, bietul cățel de companie lovit fatal (și el) de ghinion îl va face să se întoarcă și să găsească schimbată situația de care fugise inițial. Deci chiar nu se-ntîmplase nimic? Nimeni nu observase tragedia și dispariția cam suspectă a făptașului? Nimeni nu scrisese în presă, nu postase pe facebook, nu anunțase autoritățile, nu se mirase, măcar? Nu fusese o fatală culpă? Presupusa victimă vasăzică trăiește? Asimilabilă unui scurt road movie marca Tarantino (sau a fraților Coen, de ce nu?), confesiunea pesonajului din romanul lui Vlad Drăgoi poartă din plin amprenta unei imense glume cu final neașteptat. Dar, pentru un roman contemporan aproape ”existențialist”, gluma e chiar foarte potrivită.