În acest duel implicit dintre japonezismele și occidentalismele culturale, Murakami își trimite personajul într-o călătorie fantastică, pe tărîmul celălalt, unde pictorul său are de străbătut un itinerariu amestecat, cu fantasme occidentale și cu personaje japoneze ale amintirilor sale. Literar, această expediție multiculturală în lumea de dincolo mi s-a părut genială. O replică modernă la Infernul lui Dante, la proza suprarealistă a secolului 20, dar și a lumii lui Jung și a coșmarurilor noastre personale. Cu acest al doilea volum din Uciderea Comandorului, Murakami se înscrie în rîndul acelor puțini scriitori aleși care te fac, mai precis te obligă să reflectezi la ceea ce ne leagă cultural unii de alții, chiar dacă, altminteri, nici noi și nici japonezii nu ne gîndim la ceea ce ne apropie, ci mai mult și orgolios la ceea ce ne separă.
