în Scrisul Rom nesc, nr 4

Este așa de densă descrierea detaliilor, încît se produce identificarea, intrarea în această atmosferă a lectorului. Este tehnica regizorală de captare a spectatorului și antrenarea în rol. Se repetă secvențele, replicile, ca un carusel al mirosurilor. Parcursul de la a se feri de mirosuri la intrarea în spațiul destinat bolilor de plămîni definește destinul personajelor captive în acest univers al mirosurilor ucigătoare. Mor pe rînd plantele, păsările, oamenii. Este o aluzie evidentă la climatul politic. Imaginea finală, a sinucigașului, ca și ultimele „cogitațiuni” dau nota definitorie a volumului: „La ambasade ați întrebat dacă-i voie (să se sinucidă, n.n.)? Fiți slugoși, uzați de prestanță, pe din dos, pe din dos! (...) La naiba, sunteți un teritoriu penal, nu pute nimica, dezinformări, nu exist, mă vrea toată lumea, pretind să mai prind o tură, popr!”.