în Suplimentul de cultură, nr. 632

Am citit această cronică de familie în timpurile interesante prin care a trecut Teheranul încheind lectura cu inima mult mai bogată. M-ați îmbogățit cu o dureroasă nostalgie după o lume în care nu am ajuns niciodată. Și ce altceva poate face – mai mult – un scriitor? Scumpă doamnă Azar Nafisi, vă scriu pentru că aveți timpul trecut, cea mai importantă comoară pînă la care ajunge un scriitor.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri