Suplimentul de cultură, nr. 626

Ar putea fi considerate, cred, la limita dintre proză și publicistică, avînd în vedere că multe urmăresc totuși actualitatea zilei, dar nu am fost interesată de plasarea lor într-o cutie sau în alta, într-un anumit gen. Mă mulțumesc să le spun publicistică. În ceea ce privește adunarea textelor într-un volum, am avut ideea de mai multă vreme, dar am tot ignorat-o, pentru că nu știam exact de unde să încep, după care un reprezentat al editurii Polirom m-a căutat să mă întrebe dacă nu aș fi interesată de asta. M-am bucurat foarte tare, pentru că trăiam cu sentimentul că textele aveau un fir roșu care le-ar putea transforma într-o carte și deci simțeam că dacă nu fac asta cumva urma să le pierd. Legat de locul acestui volum în ansamblul cărților publicate de mine pînă acum, sînt încîntată că e ceva foarte diferit, pentru că mă îngrijorează și mă și enervează foarte tare monotonia și repetițiile.