Deși e alcătuită din eseuri separate, multe publicate în presă, această istorie a prezentului are o unitate care nu se explică altfel decît prin viziunea lui Harari, de o formidabilă putere de cuprindere și de un simț critic de-a dreptul uluitor. Politic vorbind, Harari e un adept al liberalismului modern. Un liberalism care nu ignoră Capitalul lui Marx, chiar dacă nu crede în ideile politice ale răposatului profet al luptei de clasă. Oricum, Harari observă, pe cont propriu, că la fel ca totalitarismul fascist și cel nazist, totalitarismul comunist a sucombat. Dar rămas singur pe piața doctrinelor politice învingătoare, liberalismul n-o duce nici el prea bine.
