Povestirile alese, fabulele filosofice și confesiunile inedite ale lui Matei Vișniec dau consistența unui organism viu, funcționînd după principiul vaselor comunicante prin care circulă, abia perceptibil, simbolurile fondatoare ale civilizațiilor succesive din care s-a plămădit fibra prestigioasă a Occidentului, dar și presimțirea stării de prizonierat, de captivitate a ființei umane, prinsă între limitele sale și contradicțiile societății. De la narațiunile fondatoare și pînă la mărturiile despre aprehensivele tatonări ale unei ipotetice extincții, civilizației occidentale i se cercetează arhitectura spirituală și straturile succesive ce fac posibile similitudinile între diferitele epoci și recuperările unor dureroase lecții ale istoriei. Se întrevăd subiecte dificile, păstrate vreme îndelungată sub consemnul tăcerii, într-o Europă care-și face tot mai des auzit strigătul de ajutor. Umanitatea se exprimă în diverse moduri. Priviți cu atenție frumoasa gravură de pe coperta cărții, realizată de Joèla Vișniec, și le veți descoperi în subtila alegorie a ființei-amfibie așezată la masa tăcerii. Astăzi, mai mult ca oricînd, doar arta, literatura, marea cultură în general, ar mai putea salva Occidentul de la o radicală transformare a arhitecturii sale spirituale.
