pe alecart.ro

Apocalipsis reunește, într-un vertij al istoriei și istoriilor, al mărturiilor, al poveștilor și al viselor, o întreagă problematică a raportării omului la divinitate și, implicit, la Bine și la Rău, la libertatea și puterea de a alege date nouă odată cu căderea în păcat și în suferință. Fie că e eminescian claustrată în Marele Ochi, inevitabil amintind de revelația lui Dan-Dionis, fie că e laic, aproape păgîn așezată în prisaca pașnică a satului ferit de ororile războiului, între lemnărie, potire și tipsii pictate, fie că i se atribuie apelativul acuzator-impersonal de Ăla, divinitatea există, ea planează germinator deasupra regiunilor de existență atinse de degetul digitalizat, închistat în sine, al promisiunii Fericirii.