pe filme-carti.ro

Avînd ca pasiune milonga, nu tangoul, Jose Luis Borges a dedicat multe pagini celui de-al doilea. Ceea ce mie mi-a plăcut totdeauna la acest autor este marea sa pasiune pentru povești, pe care le-a spus uneori așa cum au ajuns la el, șlefuite de timp și atît, fără alte adăugiri. Așa face în cîteva rînduri și aici, în cele patru conferințe adunate în volumul publicat de Editura Polirom și tradus de Andrei Ionescu. Borges a scris cu nostalgie și fascinație despre tango ca despre o parte esențială a ceea ce înseamnă să fii argentinian. Mai mult decît un dans, pentru Borges tangoul despre care a vorbit în 1965 și a scris în repetate rînduri nu este delicat, bun doar pentru decoruri elegante învăluite în parfumuri, nu aceasta este frumusețea sa, ci partea mai brută și nesofisticată, dar plină de pasiune, a celor din mediile mai puțin apreciate, din „locurile de pierzanie”.