în Observator cultural, nr. 950

Dacă Provizorat propunea o istorie la firul ierbii a vieții unui cuplu clandestin, dar și a vieții comune în anii ’70, ani ai deciziilor care se tot amînă, în așteptarea unei schimbări fortuite, Fontana di Trevi e romanul ieșirii din această stagnare, romanul eliberării din varii inerții contextuale, rămînînd, în același timp, cartea care concentrează și concertează climaxul tuturor fricilor și aspirațiilor din trecut. Elaborată în jurul unei imagini simbolice pentru descătușarea dorințelor și pentru un model de existență hedonist și dezinhibat, imaginea celebrei fîntîni din Roma, cartea Gabrielei Adameșteanu conservă, în același timp, un centru de focalizare secund și contrapunctic: cortegiul temerilor, vechi și noi, istoria personală a constrîngerilor disciplinatoare, datele unor experiențe vătămătoare, care au lăsat urme.