în Observator cultural, nr. 947

Deşi alcătuit din texte apărute de-a lungul a mai bine de douăzeci de ani în presa culturală, înainte şi după 1989, Pulsul prozei dezvăluie o viziune organică asupra prozei, fiind simultan o teorie şi o istorie sui generis a prozei rom neşti şi prea puţin (aş fi tentată să spun chiar deloc) o simplă culegere de texte disparate. Coerenţa şi contiguitatea sînt, de altfel, două dintre particularităţile textelor publicate de Gheorghe Crăciun de-a lungul timpului, semn clar al unei gîndiri ce funcţiona la scară macro, lăsînd de fiecare dată impresia că fiecare rînd pus pe hîrtie de acest scriitor singular face parte dintr-un unic proiect.