În romanul Fantoma din moară exorcizînd spectrul bîntuitor al vremurilor comuniste, Doina Ruști reface legătura cu tradiția literară rom nească. În concordanță cu tendințele internaționale, ea urmează modelul povestirilor cu fantome pentru a reactiva un trecut groaznic care nu poate fi înăbușit sau uitat. Prin intruziunea inexplicabilă a unui duh în viața unei comunități rurale, aflate sub dominație dictatorială, și prin imaginea centrală a unei mori vechi, plină de amenințare și de seducție, Doina Ruști reușește să creeze un roman gotic, născut dintr-o istorie opresivă, din secrete, trădare, din sentimentul de vină. Cartea depășește realismul magic, la care au recurs mulți scriitori la finalul dictaturii sau la începutul perioadei postcomuniste. Deși folosirea unor teme și a unor motive gotice reprezintă o abatere de la normele literare rom nești (vechi și noi), care nu au adoptat niciodată genul, reevaluarea trecutului colectiv cu instrumentele oferite de gotic s-a dovedit a fi de succes, ducînd la recunoașterea internațională. Ruști valorifică interesul genului pentru traume și tulburări individuale, abordînd autonomia individului disfuncțional, care și-a pierdut coerența și integritatea, făcînd parte dintr-o colectivitate în care conștiința a fost fragmentată, și în care relațiile au eșuat din cauza opresiunii și a unei anxietăți sufocante.
