Cadrul principal ar fi sudul Moldovei, în secolul al XVII-lea. Aflînd că de 30 de ani nu se mai tipărea nimic în spațiul rom nesc, un ziarist englez vede în asta o oportunitate și vine aici, cu gînd să deschidă o tipografie. Cei din zonă văd însă cu totul altfel lucrurile și-l prind în plasa de păianjen a inerției, a inculturii, a superstițiilor și chiar a violenței. Fără a încărca în vreun fel memoria cu date istorice, e doar fapt divers condimentat cînd cu mîncăruri cît să faci o carte de bucate, cînd cu felurite droguri de se fumau pe atunci sau, pur și simplu, cu băutură și jocuri de noroc. De fapt, povestea este despre cît de puțin am evoluat și cît de vechi sînt problemele de care ne plîngem astăzi. Pentru cursanții „Revistei de povestiri” cred că miza este însă cu totul alta: în primăvară mă număram printre învățăcei, acum am deja proba scrisă dată și publicată la Polirom. În mai puțin de opt luni, am ajuns de la „create a new document” la o carte pe raftul tuturor librăriilor. Merită văzut ce a atras atenția unei edituri ce nu prea se încurcă cu debutanți.
