Cine sînt… Bună întrebare. Cei frumoși și cei buni există și în același timp nu există; sînt, dacă sînt, o structură socială, o colecție de simptome care ne-au adus unde sîntem. Sînt oamenii care, pentru vreo formă sau alta de bine personal, girează cu faptele lor răul din societate. Sînt aceia care ne fac să funcționăm așa, într-o societate în care morala nu-și mai are locul său, dacă îl are, e locul prin excelență al excluziunii. Ei sînt cei care au uitat etica sau, prin mecanisme neclare, au răsucit-o înspre binele personal. Cei frumoși și cei buni sînt cei care tac și te privesc și, în secunda în care ai plecat, îți fac rău sau te uită, uitînd prin aceasta orice cuvînt dat. Și acceptat. În fond, cartea mea vrea să fie o critică a acestui mecanism social și etic care ne face, după treizeci de ani de așa-zisă democrație, să reușim să fim așa cum sîntem, o societate nu ratată, dar incertă. E un lucru de o tristețe covîrșitoare să scrii dspre etică azi, e un lucru absolut înfiorător, pentru că monștrii despre care vorbesc eu au fețe umane, ca și cei din viața reală. Monștrii sînt oameni de treabă la prima vedere, sînt frumoși și buni, au vieți normale, au existențe de zi cu zi absolut banale, dar: în cîteva trăsături, descoperi în ei răul care guvernează această societate și nu ai cum să nu te sperii, nu ai cum să nu crezi că e ceva inventat în carte, că e ficțiune. Să o lăsăm așa, ficțiune, detaliile sînt încă scrise, încă se scriu, poate se vor mai scrie.
