pe klausblog.ro

Îl văd ca pe un memory stick, pentru că așa l-am folosit, pentru două lucruri foarte diferite. În primul rînd, ca să salvez în el tot ce e important pentru mine. Dacă se întîmplă ceva, am în acest roman telefoanele la care trebuie să sun și adresele la care trebuie să mă duc. În al doilea rînd, am pus în acest roman tot ce transferi de colo colo fără să mai ai vreodată timp să evaluezi sau chef de surprizele neplăcute care apar de pe tot felul de ghemotoace de hîrtie. Ani de zile de transferat fișiere vechi dintr-o parte în alta, pînă cînd, în sfîrșit, se milostivește computerul să crape fără backup, sau pînă cînd le acceptă un roman. De altfel, cred că nimic din ce e important într-o carte nu poate ajunge la cititor dacă nu navighează pe fleacuri bine organizate.