E mult timp de cînd privesc lucrurile și întîmplările din jur ca și cum ar trebui să scriu despre ele și adun povești, dar au trecut aproape douăzeci de ani fără să scriu aproape nimic. Ocupațiunea mea mintală a fost la alte prostii, vorba lui Moromete. E adevărat că mi-a plăcut și ce am făcut în timpul ăsta, cînd am fost mai mult sau mai puțin aproape de politică, sau în societatea civilă, și îmi place chiar și în CNA, deși instituția nu e deloc ceea ce ar trebui să fie. Dar, la drept vorbind, toate acestea m-au îndepărtat de scris. Nu mai aveam nici încredere. Abia anul trecut, prin noiembrie, după ce am fost, ca turist literar, la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), am avut curaj să mă apuc într-adevăr de scris. Faptul că am întîlnit și am ascultat atîția scriitori, că am putut să uit, pentru puțin timp, de realitatea de fiecare zi, m-a făcut să văd lucrurile dintr-o perspectivă nouă și să văd o posibilitate acolo unde înainte era doar un gînd. Degeaba construiam povești și personaje în minte, dacă nu scriam. Așa că, după ediția FILIT de anul trecut, am început să scriu. Nu știu încă ce voi face după FILIT-ul de anul ăsta, pentru că abia s-a terminat. Știu însă că am adunat în toți anii ăștia multe povești și că, într-un fel sau altul, le voi spune.
