în Observator cultural, nr. 942

De cele mai multe ori, o fac într-un mod care sfidează logica. Dacă într-o scenă descriu vremea sau un peisaj, nu mă gîndesc, în mod logic și conștient, că acea descriere va reflecta o stare interioară. Natura și vremea sînt părți firești din viața mea, din viața noastră, așa că-mi vine ușor să le folosesc. E ca și cum aș compune muzică. Peisajele au anumite tonalități, acționează ca efect al unor instrumente pe care le includ în simfonia mea, pentru că e adevărat, uneori îmi percep romanele ca pe niște simfonii. Așa că natura face jumătate din muzică.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri