Paradoxal, „Cortina de fier” (cum a numit-o Winston Churchill) funcționa ca blocaj informaţional mai ales dinspre vest spre est. Occidentul îşi era autosuficient, fiind puțin interesat de ce se întîmplă în Europa de răsărit. În schimb estul Europei era ahtiat de ceea ce se întîmplă socio-cultural dincolo de „Cortina de fier”. Nu întîmplător, valorile Orientului au sosit în Rom nia nu direct din Orient, ci prin Occident, prin muzica, literatura şi ideologia hippie. Pentru că nu puteam să merg în India, am plecat în Asia aşa-zis sovietică, în toate țările din Asia Centrală (Turkmenistan, Uzbekistan, Kazahstan etc). Pe la 25 de ani, am descoperit Orientul la nord de Pakistan, India, Nepal şi aşa mai departe. În plus, am descoperit „Orientul” din Rom nia, care era depozitat în folclorul rom nesc, arhaic şi autentic. Aşa am devenit etnolog. Am început să cutreier Maramureşul, schiturile din nordul Olteniei, Ţara Moţilor şi Pădurenii, Bucovina, bisericile rupestre din munții Buzăului etc. Aceste întîlniri, pe de o parte, cu mitologiile şi religiile Asiei şi, pe de altă parte, cu folclorul religios non-creştin, „păgîn” (de la lat. paganus = ţăran), cu religiozitatea ţărănească au făcut din mine ceea ce sunt astăzi: un cercetător interesat de antropologia culturală şi de istoria religiilor. Am avut norocul să am la Universitate, la „Studii orientale”, profesori importanţi: Sergiu Al-George şi Amita Bhose (datorită ei am cunoscut-o prin 1974 pe Maitreyi Devi, iubita din Calcutta a lui Mircea Eliade)