pe hotnews.ro

Nu e în programul meu, dar, întîmplător sau nu, simt de fiecare dată nevoia de a mă confrunta cu o nouă provocare. Aş fi putut, ca alții, să iau o temă (de exemplu, imaginea evreului) şi să devin „mare specialist” în acest subiect pe toată viața. Căci despre istoria evreilor în Europa, despre antisemitism şi despre Holocaust se poate scrie ad infinitum. N-am ales această cale. Mi s-a părut că aventurile intelectuale trebuie să continue, alegînd mereu alte subiecte tabu. Sunt teme care reclamă o plasă de protecție sub tine cînd faci toate „salturile la trapez” posibile. Eu risc destul de mult în subiectele pe care le abordez. Pe de altă parte, încerc să nu derapez din zona tabuizării în cea a tabloidizării (căci sunt subiecte care ar putea fi tratate în acest fel), rămînînd la nivelul studiilor de antropologie culturală, de istorie a mentalităţilor. Cu alte cuvinte, mă feresc de succesul ieftin al cărţilor mele. Mulți tineri care s-au repezit să cumpere volume precum „Narcotice în cultura rom nă” (Polirom, 2014) sau „Sexualitate şi societate” (Polirom, 2016; în toamnă va apărea ediţia a doua, mult îmbogăţită) s-au trezit în domeniul studiilor culturale, şi nu în cel al cărţilor tabloide. Nu le-a stricat acest duş rece. Dimpotrivă.