Strategii de tot felul, Observator Cultural, Nr. 914

Teribil și nu lesne de citit, greu de digerat pe alocuri este volumul istoricului Andrei Muraru Vișinescu. Torționarul uitat. Închisoarea, crimele, procesul (Editura Polirom, 2017, colecția, excelentă, „Historia“, coordonată de Mihai Răzvan Ungureanu, prefață, concisă și fără bătut apa-n piua resentimentelor, de Denis Deletant, bun cunoscător al treburilor rom nești). Avem de a face cu una dintre cele mai închegate probe aduse la dosarul Procesului Comunismului. Cazul alexandru vișinescu – am scris dinadins cu literă mică numele acestui criminal – este documentat exemplar și analizat integral. De la persoana individuală care a fost – este, încă, în penitenciar, ispășindu-și pedeapsa oamenilor, și nu a lui Dumnezeu, cu care nu a avut nici un fel comerț; de punctat lipsa de sentiment religios a marilor criminali, naziști sau comuniști, așa cum nu se întîmplă în cazul islamiștilor radicali, care contează doar pe voința și supremația lui Allah, și nu a legilor justiției, mai mult sau mai puțin omenești –, pînă la regimul comunist care l-a girat, l-a format, s-a folosit de el, l-a abandonat acum, cînd puterea nu mai este în mîna PCR-ului, nici a brațului său înarmat, care a fost Serviciul Securității Statului