Spre finalul volumului, vocea narativă a deportatei devine critică la adresa prezentului: „Cînd mă uit la copiii de azi, bieţii, cine să-i apropie de Domnul? Şi unde? Deschizi televizorul - de dimineaţa pînă seara numai antihrişti ţipînd şi sărind în sus. Ce televizor, ce şcoală... Da, toate formele diavolului peste tot rîd şi se zghihuie cu coada îmbîrligată. Citesc azi copiii multe cărţi vătămătoare, dar cartea sfîntă, izvorul adevărurilor dumnezeieşti, atît de trebuitoare pentru îndrumarea vieţii noastre, nici n-o au, nici n-o citesc..”. De aceea o scurta traversare a Rusiei în bou-vagoane nu ar fi o idee rea. Măcar pentru două săptămîni. Cartea Lilianei Corobca readuce în atenţia noastră o problematică ce a cazut în uitare şi are meritul de a oferi şi cititorului mai tînăr o frescă a unor vremuri pe care nu trebuie să le uităm dacă nu vrem să le repetăm.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri