Încep textul ăsta prin a puncta cel mai pregnant sentiment care îți rămîne după ce termini Parohia- o iritare profundă, pentru că nu e mai stufoasă. Cartea lui Dan Coman reprezintă monografia grotescă și ironică a unui sat, în timpul comunismului, unde protagonistul-narator este un bărbat de 30 de ani care își refuză constant maturizarea. Deși apare sub forma unei proze, Parohia e poezie de la un capăt la altul, poetul nu se dezice de ceea ce este. Între dealuri, odihnește un sat, iar în sat o casă parohială sub acoperișul căreia regăsim o familie stranie, dar totuși normală prin veridicitatea pe care autorul o dă personajelor sale: mama mai mereu nervoasă, tatăl tăcut ca mormintele unde își țin preoții ceremoniile, fratele cu un handicap mental și el, protagonistul imprevizibil, profesor la școala din sat, mai copil decît toți elevii săi la un loc. Și Ninia, o fată misterioasă, partener de joacă, o prezență unică ce pare uneori o plăsmuire a imaginației protagonistului.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.
