Literar vorbind, Grossman scrie aici un roman cam ca Oliver Twist al lui Dickens, cu deosebirea că în cartea lui apare un adolescent salvator care o scoate din rahat pe tipa care a fugit de acasă. Partea consistentă a romanului nu ține de thriller, ci de analiza psihologică a personajelor, în care Grossman se simte ca peștele în apă, chiar dacă adolescenții lui mi se par mai copți la minte decît ar fi cazul. Sau, mai precis, fostul adolescent care e autorul îi face pe adolescenții din romanul său să-și depășească vîrsta în privința cogitațiunilor despre viață și lume. Ceea ce, pînă la urmă, nu te deranjează, căci romanul e de o frumusețe care te face să treci liniștit peste excesul de înțelepciune al protagoniștilor.
