Cum ar fi să trăieşti cu certitudinea că nu eşti o creaţie a naturii, ci o creaţie de laborator? Un experiment al omului care încearcă să fie Creator şi cu putere absolută de decizie asupra celor ca tine, cei creaţi. Să exişti pentru a dona. Şi atît! Nu este o imagine ideală a niciunuia dintre noi. Însă, imaginea asta o propune autorul Kazuo Ishiguro în volumul de faţă. O imagine inumană creată pentru un scop umanitar. Să nu mă părăseşti prezintă nu numai povestea dramatică a unor oameni clonaţi, a căror menire este programată şi limitată în alegeri, ci ne introduce foarte subtil şi în vieţile noastre, ale oamenilor reali şi naturali, cum ne place să credem că sîntem. Oameni simpli care, totuşi, ne trăim vieţile într-un mod la fel de limitat… cu bariere create de minţile noastre, la fel de naturale.
