Un roman straniu, atipic, unii spun postmodern, în care se amestecă timpii (timpurile) și locurile unei acțiuni în mare măsură - presupui de la un moment încolo - imaginată. Jocuri de cuvinte, personaje care intră-n mintea (sau în trupul) altuia, cercetări despre Dante (L’amor che move - Iubirea ce mișcă), discuții despre ce este grazia („Grazia este negarea negării negării negării negației, la nesfîrșit”). În cele din urmă: grazie (mulțumesc) pentru grație, cum conchide Rosana (cea cu „coama de scorțișoară”), la capătul unei disertații. Naratorul care tot visează să scrie o carte despre Adevăr. Și un final neașteptat, cu sfîrșitul naratorului suprapus peste al Dictatorului împușcat de Crăciun. După care urmează trezirea din vis… Surprinzătoare carte.
