pe ecreator.ro

Cristina Văţulescu, profesor asociat în cadrul Departamentului de Literatură Comparată al Universităţii New-York, întrepinde în studiul său1, apărut anul trecut, o analiză multidisciplinară a impactului pe care l-a avut represiunea poliţiei politice comuniste (în principal cea sovietică dar şi cu referiri la Securitate) asupra zonelor de creaţie (literatura şi filmul). Găselniţa totalitară sovietică în materie de represiune politică a fost preluarea noţiunii juridice de dosar şi, evident, pervertirea ei căci “în vreme ce dosarele judiciare se limitează de obicei la investigarea unui singur delict, dosarul personal sovietic se ocupa în mod tipic de biografia extinsă a suspectului”. În principiu, pentru organele de represiune era important să ştie dacă nu chiar totul despre un cetăţean, potenţial suspect, atunci cît mai mult. Iar Zeul Dosar a modelat viaţa a milioane de oameni. Se strîngea tot, orice mizerie era bună şi putea fi exploatată la un anumit moment.