pe evantaiulmemoriei.ro

Deşi înţesată de informaţii şi recunosc că, personal, nu sînt chiar pasionată de acumularea de cunoştinţe şi informaţii, ci mă atrage mai degrabă ce vine odată cu informaţia, interpretarea, semnificaţia, analizarea, nu există vreo pagină care să plictisească în Sapiens. Harari reuşeşte să găsească alternanţa între informaţii şi explicaţii, între descrierea unor întîmplări şi căutarea semnificaţiilor, şi să abordeze tonul necesar pentru a face lectura palpitantă, amuzantă şi pentru a menţine curiozitatea cititorului. Cum spune Harari, sensul vieţii o poveste pe care ne-o spunem nouă înşine, pe care am fost educaţi s-o credem, pe care ne-o imprimă societatea şi pe care uneori am vrea să le-o impunem şi noi altora, deci, o iluzie. Găsind ideea în Sapiens, am fost cît se poate de încîntată şi m-am întrebat: de ce nu putem noi oamenii să acceptăm că omenirea este o pură întîmplare şi că nu are niciun anume sens sau scop?! Oare n-ar fi mai bună eliberarea asta de mituri, nu ne-ar ajuta să trăim pur şi simplu dacă tot ne-am întîmplat şi să păstrăm o lume mai bună pentru întîmplările viitoare?! Pînă una, alta, la nivel planetar, omul a făcut mai mult rău decît bine tot căutînd să acapareze, să dovedească, să demonstreze şi să-şi atingă tot feluri de scopuri. Poate că ar fi mult mai liniştit dacă ar accepta că e în trecere, că nu e musai să lase în urmă nu ştiu ce, ci măcar Pămîntul aşa cum l-a găsit, nu mai stors, şi s-ar bucura de plimbare?!