Un roman excepţional despre războaiele balcanice şi destrămarea fostei Iugoslavii socialiste scrie Clara Usón, tradusă admirabil din spaniolă de Mariana Sipoş (Fiica Estului, Editura Polirom, 2017). Pe o tramă complicată şi totuşi clar construită, pe mai multe nivele de timp istoric, se desfăşoară o naraţiune care deopotrivă descrie şi explică cauzele şi desfăşurarea teribilelor războaie fratricide dintre micile republici iugoslave din anii 1992-1995. Prin personaje istorice reale şi prin unele inventate, dar extrem de veridice, ni se revelează o lume complexă, instabilă şi explozivă, marcată de o fabuloasă memorie tradiţională şi de mari resentimente recente, în care patriotismul degenerează uşor în naţionalism orb şi în populism criminal. Destinul tragic al Anei Mladić, fiica generalului Ratko Mladić, „măcelarul Balcanilor“, declarat ulterior criminal de război, e firul care adună şi intersectează destine de bărbaţi şi femei de naţionalităţi şi religii diferite, ajunşi în situaţii de limită, imposibile, care le bulversează şi le distrug vieţile. E uimitor cum Clara Usón, o scriitoare din Barcelona, reuşeşte să cunoască atît de bine, din interior, o realitatea complicată şi dureroasă, pentru care noi, vecinii de la nord ai popoarelor ex-iugoslave, nu părem a avea suficientă empatie şi solidaritate. Sau poate e vorba de un reflex de autoapărare faţă de un pericol care în anii 1990 a fost iminent şi pentru teritoriul rom nesc. În orice caz, Fiica Estului e o demonstraţie strălucită că literatura reuşeşte mai bine decît orice document sau relatare istorică să reconstruiască vivace şi extrem de uman o „felie de lume“ deja revolută, dar ale cărei drame şi sechele ne vor mai urmări multă vreme. Căci, vorba lui Hegel, citat în roman, „istoria ne învaţă că popoarele şi guvernanţii lor nu au învăţat niciodată nimic din ea“. Poate că totuşi literatura ne sensibilizează către mai multă umanitate, care poate schimba, încet-încet, lumea viitoare. În orice caz, Fiica Estului e o adevărată istorie romanescă a Balcanilor, livrată concentrat în 400 de pagini de o densitate care-ţi ia răsuflarea şi-ţi marchează spiritul. Iar Clara Usón e o scriitoare de forţă, care merită urmărită în continuare.
