în Orizont, nr. 4

Parabolă a călătoriei iniţiatice de recuperare a condiţiei primare pierdute prin păcat sau uitare, manual implicit de căutare a modalităţilor de accedere la sfinţenie, paradisiac şi performanţă spirituală, ghid borgesian prin ţinuturi mitice şi geografii aproximative, alegorie supremă a vieţii ca drum în necunoscut, cartea de faţă a intrat de mult în repertoriul textelor de intensă relevanţă pentru imaginarul european întemeietor, iar aclimatizarea lui la spaţiul autohton vine ca o noutate reconfortantă în contextul patristicii şi medievisticii actuale. Un prilej – cum însuşi Brendan îl întîmpină în debutul istorisirii pe monahul peregrin Barinhtus – mai degrabă de bucurie şi mîngîiere duhovnicească decît de tristeţe şi prostraţie îngîndurată pe marginea celor sfinte şi adevărate.