Romanul Chihlimbar este o împletire de realitate și absurd, fără însă a se face pași spre obținerea unui fluid literar, fără aliterații muzicale și epitete inutile. Acesta este un volum scris cu mîna rece și fără graba unor pretenții simandicoase. Cătălin Pavel optează pentru beneficiul posterității, fără însă a-și asuma plăcerea învingătorilor. Per a contrario, face schimb cu sine însuși, construindu-și un erou de o decență și o modestie la limita unei slăbiciuni vădite. Volumul este o alegorie construită impecabil în stilul unui Don Quijote fără Sancho Panza. Un Don Quijote îmbătrînit nu de ani, ci de veșnicie. Un personaj fără vîrstă, fără față comună, dar cu un mesaj despre trecut și viitor. Chiar dacă unele descrieri, stilistica ordonată haotic, oricît de bizar nu ar suna acest paradox, mi-au dat de furcă, volumul mi-a trezit apetitul pentru inovație în scris, pentru necesitatea de a renunța la acele șabloane tatonate cu care ne-a tot obișnuit literatura clasică. O să descoperiți nu doar o scriere inedită, ci și o gamă vizuală demnă de basmele orientale, dar lipsită de acea strălucire de lux. Cătălin Pavel a reușit să aducă simplitatea și acuratețea la locul potrivit, în refluxul cu care se nasc cărțile de valoare.
