în Observator cultural, nr. 795

În ciuda acestor alegeri care exprimă clar preferinţa pentru o estetică hipermarcată, Iar dimineţa vor veni ruşii nu-şi trădează promisiunile, iar Iulian Ciocan rămîne prozatorul inventiv, amuzant, atent la pulsul lumilor din care îşi extrage literatura. Dincolo de apetenţa pentru realismul la scară mică şi pentru partitura inadaptării, cu varietatea de efecte care le poate genera, în acest roman se citeşte ambiţia unei literaturi cu o alonjă mai amplă. O anunţă love-story-urile care cer să-şi ocupe un spaţiu al lor, cu propriile conflicte de adîncime, o anunţă jocul cu perspectivele, apropierea de absurd, tentaţia registrului grav. E foarte interesant de urmărit ce urmează după Iar dimineaţa…, mai ales că Iulian Ciocan a anunţat că scrie deja la următorul roman.