în Vatra, nr. 11-12

Volumul prezintă o imagine de ansamblu a identitarului plasat în două situații: pe de o parte, un personaj constr ns de contextul social-politic în care trăiește, pe de altă parte, un bărbat bolnav psihic care se refugiază în construcția unor vieți fictive. Ca manieră diferită de abordare a tematicii crizei, efectul se pierde tocmai prin controlul naratorului cu privire la derularea evenimentelor, element ce poate fi observat mai ales în a doua parte a romanului, unde accentul e pus pe distopia prezentă în jurnalul lui Radu. Sub aspect temporal, e stabilită o ciclicitate prin cele trei puncte importante – anul 1917 și, implicit, Primul Război Mondial, perioada comunistă, și 2015 – privite prin filtrul conștiinței personajului aflat într-o lume dominată de sistemul totalitar, fapt ce contribuie la o eventuală noutate a romanului prin această suprapunere care înfățișează un întreg joc al orientării epice.