- Viorica STĂVARU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 125 views
Clopotul de sticlă ficţionalizează o experienţă de viaţă trăită nemijlocit. E, probabil, încercarea Sylviei Plath de a-şi exorciza demonii, de a umple un gol care ameninţă să o înghită. Douăsprezece fete cîştigaseră „un concurs al unei reviste de modă, scriind eseuri, nuvele, poezii şi reclame de modă”, primind astfel, drept premiu, o slujbă în New York, timp de o lună, inclusiv o serie de gratuităţi la spectacole, invitaţii la prezentări de modă etc. Una dintre ele este şi domnişoara Esther Greenwood, personajul-narator al cărţii, un alter-ego al scriitoarei. Venită dintr-un orăşel de provincie, Esther se trezeşte în mijlocul unui New York absolut copleştitor. „Nu lăsa oraşul cel hain să te doboare!”, o avertizează Jay Cee, îndrumătoarea ei. Oraşul, însă, o înghite, o mestecă şi o azvîrle cumva în ea însăşi, acolo unde liniile interioare glisează deja. Echilibrul fragil al fetei frumoase şi talentate, care plecase cumva să cucerească lumea cu nuvelele ei, se fragilizează treptat. Nu e pregătită pentru viaţa superficială a tinerilor de succes, nici pentru succes în sine.