Formatul e același: texte brutal de concise, care surprind realitățile meschine din America, respectiv Rom nia. Desigur, contextele culturale sînt distincte, dar există în amîndouă aceeași minuțiozitate a urîtului, aceeași observație socială cinică, aceeași violență plină de patos, concentrată toată într-un final tulburător. La Bukowski, un obsedat sexual, cu inima frîntă, se îndrăgostește de un manechin (textul omonim, Dragoste la 17,50$), la Florin Iaru, niște părinți disperați își închiriază copilul pentru servicii sexuale, avînd drept client principal un pedofil mieros (textul „Cantitatea neglijabilă”). Sînt multe narațiuni de acest fel care șochează, îți întorc stomacul pe dos și totuși, te îndeamnă să citești mai mult, să te minunezi de grosolănia unor situații de viață cu care cumva, în mod ciudat, ajungi să rezonezi. Parcă seamănă cu ce e pe stradă, parcă trăiești un vertij și un déjà-vu. La mijloc se află o calitate comună ambilor scriitori: fac din sordid un element înfiorător de familiar. Iaru și Bukowski au conștiința dureroasă că trubadurii au murit și odată cu ei, toate declarațiile alea pure în care iubirea e eternă, iar domnița neprihănită. Această vecinătate e bizară, dar nu pare deloc forțată. Puse împreună, cele două volume fuzionează, Iaru și Bukowski dialoghează indirect, poate fără nicio intenție extraliterară din partea lui Florin Iaru. În orice caz, asocierile par persuasive și merită să puneți cărțile în wishlist una lîngă alta. E așa…o lectură de tip fusion cuisine. Vă avertizez: totul e crud, în sînge.
