pe filme-carti.ro

Presupunerea că, pe măsură ce se apropia de final, autorul a întrezărit posibilitatea unei a doua cărți care să răspundă întrebărilor apărute pe parcursul primei este cît se poate de plauzibilă. În special începuturile și sfîrșiturile de capitol cuprind pasaje în care autorul lasă deoparte haina profesorală și induce – cu har literar – senzația că asiști la o poveste, nu doar la o expunere istorică.   De altfel, acesta mulțumește în cuvîntul de după epilog (Animalul care a devenit zeu este o trimitere, de fapt, spre următorul său volum) celui care i-a sugerat ideea de a scrie o poveste – este vorba de Diego Olstein.
Dacă această carte este o poveste, numele personajului principal ar trebui să apară chiar pe copertă: el este homo sapiens, pe scurt, Sapiens. Și dacă tot am vorbit de talentul literar al autorului, cum se împacă el cu o lucrare istorică, pentru a nu cădea totuși în derizoriu? Yuval Noah Harari reușește un dialog cu mintea cititorului prin expunerea celor mai cunoscute „teze” sau ficțiuni asupra omenirii și a speciei din care provine, pe care le analizează și interoghează din perspectivă istorică, fără a se limita însă exclusiv la această perspectivă sau la simpla interogare.