în Suplimentul de cultură, nr. 588

Mult stimate domnule Radu Co­sașu, dacă e adevărat că nimic nu te leagă de un jucător precum copilăria și mingea ei de cîrpă, la fel de adevărat e și că nimic nu te leagă de un cronicar precum copilăria și ziarele pe care ai învățat să citești. Mult stimate domnule Radu Cosașu, Fotbal plus mi-a limpezit biografia. Aveam opt ani cînd am citit prima mea gazetă și am știut de atunci cum vreau să îmi trăiesc restul zilelor pe pămînt. Vă datorez acel început, dacă nu și tot ce a urmat. Visul meu a fost atît de puternic încît îmi rezistă și acum, foarte tîrziu, în mileniul al III-lea, cînd ziarele, tot mai anacronice, tot mai vechi, cu echilibrul lor uitat, cu frumusețea conciziei din cronicile lor, sînt în anticamera ultimei treceri. Și uite că tot nu pot să îmi încep încă o zi pe pămînt fără să știu ce s-a întîmplat în cea dinainte! Citindu-vă pe dumneavoastră, cel de atunci, cel din Fotbal plus, și eu am vrut să fiu cronicar sportiv, și am fost. Am umblat tot pămîntul în trena acestei pasiuni și, cosașizînd pînă la esență, am sfîrșit foarte bogat sufletește.