în Suplimentul de cultură, nr. 509

Mi-am imaginat că cele mai atrase de această tematică şi de acest titlu vor fi femeile. Mi-am imaginat femei sentimentale, sensibile, inteligente. Mi-am imaginat încăperi luminoase, paturi pufoase, dantele luxuriante, cititoare visătoare, graţioase şi, uneori, asemănătoare personajelor mele. Într-un fel, în sensul larg, toate romanele sînt sentimentale. Mi-am imaginat plăcerea, surpriza, zîmbetul, cochetăria cititoarelor mele. Subtitlul este unul jucăuş. Lectura nu mai este acum, în zilele noastre, ce a fost în regimul comunist, de pildă. Devine un lux, o plăcere, un rafinament. Cititorii fideli şi infocaţi de altă dată ajung tot mai rari, mai exotici. Dispare (a disparut) lectura ca fenomen în masă. Ne întoarcem uşor, uşurel, spre secole domoale, spre timpuri în care doamnele respectabile citeau romane sentimentale şi se delectau. Iar cîteva fragmente sînt chiar sentimentale de-a binelea, nu crezi? Am vrut să fiu credibilă cu personajele mele, care suferă, multe, de un sentimentalism abundent şi duios.