în Suplimentul de cultură, nr. 587

În Fotbal plus ai mei și ai noș­tri, marele suporter al dispărutei echipe Progresul București, ai cărei susținători permanenți erau frizerii liberi și intelectualii pățiți, fostul Belphegor a adunat cronicile sale din săptămînalul Fotbal plus, la care a fost redactor-șef cîțiva ani. Această gazetă a fost, de altfel, singura publicație unde Cosașu a acceptat o funcție de conducere, altminteri simțindu-se cît se poate de bine în postura de „simplu redactor” sau de „colaborator permanent”. Cred că toate cronicile astea pot fi citite cu plăcere și de cei care n-au habar de fotbal, de dragul condeiului cosașian, ca să zic așa. Totuși cum ar fi să citești ce scrie Cosașu despre filme fără să fi frecventat sălile de cinema? Te prinzi din textele lui cine e Greta Garbo și cu ce se mănîncă Stan și Bran, dar pierzi o parte din savoarea ascunsă a textului, cu aluzii care-i fac pe cinefili să se topească de încîntare.