în Suplimentul de cultură, nr. 587

Igiena asasinului este de fapt cel de-al unsprezecelea manuscris al meu. L-am scris cînd aveam 24 de ani, fiind precedat de alte șase manuscrise de roman pe care nu le-am arătat niciodată nimănui. El este deci primul meu roman publicat, al unsprezecelea pe care l-am scris și primul de care am fost mîndră. Atunci cînd l-am scris am simțit că atinsesem un nivel care să-mi permită să-l arăt cuiva și să împărtășesc cu acest cineva ceea ce făceam. (...)
Este manifestul meu. Este singura mea carte despre care pot spune că este manifestul meu și nu degeaba am dorit să fie primul roman publicat; este cel care anun­ță ce va urma. Este decla­rația mea pentru a spune: „Iată cine sînt și iată ceea ce vă anunț”. În mod evident, nu era momentul să compun muzică de cameră, ci o partitură plină de forță care să poată să fie ascultată de un nu­măr cît mai mare de oameni. De aici pînă la a spune că mă reprezintă mai mult decît celelalte, nu știu, este indisociabil de celelalte, nu este mai important decît celelalte cărți ale mele. Este manifestul meu, nu pot să formulez răs­pun­sul mai bine decît în aceste cuvinte.