în Orizont, nr. 11

Captivant întîi de toate prin însăși povestea tulburătoare a adolescentei, romanul surprinde la fiece pas. Vocea naratorială e atît de puternică, încît cititorul ajunge să perceapă realitatea la fel ca fata-narator, înregistrînd senzorial orice obiect sau aspect cu care aceasta intră în contact. Mai mult, vîrsta naratoarei e cea care face posibilă coexistența mai multor perspective. Așa se face că multiplele fațete ale personajelor și alăturarea contrariilor nu sînt supuse îndoielii de către cititor, ci par de-a dreptul firești. În tot acest joc al perspectivelor Bunica ocupă locul central. Dacă la început ea nu e altcineva decît o străină pentru Emma, fapt ce atrage după sine o percepție negativă, ulterior ea devine cea mai apropiată persoană pentru adolescentă, aceasta din urmă propunîndu-și să își salveze Bunica din mîinile celor care o considerau vinovată și căutau să facă dreptate pedepsindu-i pe toţi cei considerați responsabili de atrocitățile comunismului.