în Steaua, nr. 10

Povestirea hominizării propusă de tînărul istoric în acest best-seller nonfiction din 2014 (2017, Polirom, trad. Adrian Șerban) urmărește etapele și deplasările urcușului relativ rapid al acestei specii de primate spre dominarea planetară. Istoric ca formare, Harari perfectează o optică macroscopică susținută de un subtil joc al decupajelor narațiunii antropologice. Scurta istorie desfășurată aici combină atît cele mai recente ipoteze din arealul științelor omului (paleontologie, arheologie, chimie, medicină etc.), cît și zonele fierbinți ale problematizărilor actuale (ecologie, gender studies, futurology). Desigur, avem de-a face cu o prezentare voit concisă în care principiile cercetării științifice sînt scurtcircuitate de intuițiile ideatic-antropologice ale naratorului istoric. Un relativ optimism median acordat cu o vagă aură de indecizie transpiră de-a lungul cărții: departe de a fi o simplă evaluare reglată de convingeri ideologice, lucrarea caută să mențină în explicațiile procesualității evolutive ale devenirii-om o dimensiune a alterității, a surprizei, a improbabilului, inerentă mediilor în care și prin care specia s-a propagat în ultimii 70.000 de ani.