Stranietatea scrisului autoarei revine ca un parfum insidios şi, de-acum, ca o marcă specifică. Miza cade nu pe realismul construirii personajelor, ci pe alternanţa de planuri şi lumini: ba teatru, ba ospiciu, ba peisajul amintirii ori cel al prezentului, într-un dozaj imprevizibil şi într-o complementaritate ce provoacă suspansul. Prozatoarea îmi apare mai degrabă ca un fost scenograf devenit regizor, care înscenează o dramă romantică folosindu-se de o discursivitate subtilă, bine stăpînită, cu decupaje din clarobscur şi cu voleuri de deschidere şi de închidere magistrale.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri