Acele pasaje sînt copiate din caietele mele de schițe-pre-scriere. Nu am schimbat absolut nimic la ele. Am vrut să inoculez în text, fidel, metoda de la care plec înainte de scris. În fond, ăsta era unul din motivele cărții: pre-literatura, cu Mireniul ca metaforă a toposului pe cale să se nască. Sită, spațiul vag. Totodată am vrut să „dau din casa” vizavi de felul în care un plan literar este sabotat de scrierea propriu-zisă, despre abateri, viraje, rute ocolitoare și fundături (un critic foarte tînăr nu a înțeles demersul și a acuzat acest filon de inconsecvență). Din acele schițe reiese un topos fantastic, cu personaje supranaturale, care nu au de fapt nimic de-a face cu personajele care o iau razna în roman și sînt cît se poate de banale. Dar, care roman?
